![]( "Ianis")
“Se spune ca Dumnezeu nu da mai mult decat poti duce! Adica, putem duce! Nu stiu de ce nu mie, ci lui! Am zis: Doamne, eu mi-am trait viata! Mi-am vazut mama, mi-am vazut copilul, mi-am vazut sotul, mi-am trait viata! Am 30 de ani! Nu-mi mai trebuie! Imi dadea mie si, stiti, eu o duceam mai altfel! Stiam ca ramane el! Are o viata de trait! Abia s-a nascut ! Daca as putea sa fac un targ cu Dumnezeu, i-as spune: dar, Doamne, da-mi mie ce e mai groaznic, sa duc durerile cele mai groaznice de pe pamantul asta! Numai el sa fie bine! Dar nu se poate! Nu facem un targ cu Dumnezeu! “ (Plange)
Mama lui Ianis, decembrie 2012
Imi este foarte greu sa scriu aceasta poveste. Daca as putea alege, as lasa sa se scurga 1000 de cuvinte care pot alcatui istoria de viata de pana acum a acestui pui de om, a acestei minuni, si as inalta in Univers, 1000 de cuvinte vindecatoare: de speranta, de incredere, de iubire, de sanatate, de bucurie, intr-un cuvant de bine, pentru el! Si am si facut asta si o sa o tot fac, pana cand Universul imi va raspunde!
Dar trebuie sa si scriu, pentru voi, Romani cu inima cat Cerul, povestea lui Ianis, cel nascut din Iubire.
Ieri, am redactat reportajele pentru Observator si am plans, asa cum am plans si cand am vizionat materialul, ca sa-mi scot time-cod-urile. Am plans si cand Vlad, producatorul Promo, monta, in prezenta mea, spotul de prezentare a cazului. Si voi ati plange, va asigur, daca ati privi – zabovind – in interiorul vietii acestor oameni si ati vedea dimensiunea dramei pe care o traiesc de ceva vreme incoace. Mi-as dori, insa, sa priviti cu credinta si nu cu spaima. Este suficient de multa spaima in sufletul acestor doi parinti!
L-am cunoscut pe Ianis intr-o dimineata de inceput de decembrie, devreme, cand inca nici nu mijisera zorile. Era deja treaz si misuna prin camera incalzita cu lemne. Mi s-a parut ca am intalnit cel mai frumos copil de pe Pamant! Radia asa o bucurie, asa o liniste, ca parca el lumina intreaga camera! Daca stau si ma gandesc bine, doua energii planau in camera aceea micuta: cea de bucurie mirabila a copilului si cea de tensiune si infinita tristete a parintilor.
Timp de o ora, am incercat sa obtin de la tatic o poveste coerenta. N-am reusit. Undeva, in interiorul lui de parinte, blocase orice continut despre boala, orice data relevanta despre ceea ce traia si traieste copilul lui. In cele din urma, am inteles ca asa poate sa faca el fata experientei asteia traumatizante.
Intr-un patut, Ianis se straduia cu perseverenta sa se ridice in picioare, sprijinind-se in tablia de lemn. Gangurea cine stie ce imbold de reusita.
Apoi, a venit in fata camerei, mamica. Sunt doi parinti tineri, prea tineri pentru ceea ce traiesc in acest moment al vietii lor.
Da. M-am hotarat. Povestea aceasta va fi scrisa de mamica aceasta extraordinara! Voi lasa vorbele ei sa se aseze in spatiul acesta virtual, pur si simplu.
Manifest pentru VIATA.
Mama lui Ianis.
![]( "ianis neagoe")
Numele meu este Neagoe Georgeta Alina. Sunt mama baietelului Neagoe Ianis Andrei, baiatel care acum… a fost diagnosticat cu o boala cumplita: retinoblastom bilateral.
Sarcina a fost destul de usoara, fara complicatii. Am vrut sa fac tot ce era necasr sa fac, sa fie un copil sanatos! Am mers luna de luna la medic. Am facut toate analizele recomandate de medici.
S-a nascut prin operatie de cezariana, care a decurs destul de bine. Copilasul nostru a luat nota zece la nastere! Fix 3,650 gr greutate. Era 7 septembrie 2011, o zi foarte fericita pentru mine, pentru tatic, pentru fratiorul lui, Cosmin, pentru intreaga noastra familie!
Am venit cu Ianis acasa (isi sterge lacrimile). I-am multumit Domnului ca mi-a dat un copil sanatos! Am avut grija de el, eram topita de dragoste pentru el! In prima luna, chiar, imi aduc aminte, a luat un kilogram in greutate, in a doua luna, 1,700 gr. Se mirau si medicii cand mergeam cu el la control, cat de bine arata si cat de bine era!
Si am mers bine pana in luna iunie, cand…
Chiar pe 27 iunie, inaintea Sfintilor Petru si Pavel, ne pregateam sa-i serbam ziua sotului, ziua de nume. In ziua aceea, ne-am internat in spital, la Pitesti. Cateva zile la rand, Ianis avusese o stare de agitatie, combinata cu, nu stiu, cred ca erau lesinuri, dar eu am crezut ca este somnolenta. Nu am inteles prea bine ce se intampla cu el, fiind atat de mic, la 8 luni, nu stie sa-ti spuna ce are, ce-l doare. Si vomita. Si, dintr-o data, adormea, iar se trezea si tipa. Ne-am speriat! Asa ca ne-am luat copilul si ne-am dus la Pitesti, la Urgenta–Pediatrie. Ne-au internat. I-au administrat antibiotice inca din prima seara. Mi s-a spus ca, temporar, nu am voie sa-l mai hranesc cu lapte matern, ci sa-i dau doar mucilagiu de orez.
- Are ceva la stomac! Pana nu stim sigur ce are, nu-i mai dati san.
In dimineata urmatoare, ochisorul drept era umflat, asa ca am fost trimisi la oftalmologie. In urma unui control foarte rapid, copilul nu a stat prea bine, la aparat, medicul mi-a comunicat ca Ianis are conjunctivita. Am capatat o reteta cu un unguent. Am aflat mai tarziu, ca acel unguent era contraindicat in afectiunea lui maligna.
In trei zile, ochisorul drept i s-a umplut cu puroi si globul ocular se opacizase. Era alb. Era vineri.
Intrebam disperata medicii:
- Dar ce are? De ce, in urma tratamentului, ochiul se umfla si mai tare?
Pana duminica am tot intrebat ce se intampla cu ochiul copilasului meu! Cred ca disperarea mea a determinat medicii de garda sa cheme de acasa, un medic oftalmolog.
- A, da, copilul, draga, are ce are pentru ca n-ai avut grija de el! S-a lovit cu branula in ochi!
- Domnule doctor, copilul asta sta numai cu mine! Eu nu am cum sa-l las singur, nici daca ma duc la toaleta! N-am fost atenta o secunda! Of, Doamne!
Am crezut ce a zis medicul! Eram, oricum, speriata!
- N-avem ce face aici! Mergeti cu el, la Urgenta, la Spitalul de Oftalmologie, din Bucuresti! Este mai bine! O sa rezolvati acolo!
M-am bucurat ca ne-a trimis la Bucuresti. Vom fi, ma gandeam, in siguranta!
Nu mi-a trecut nici o clipa prin minte ce-ar putea sa urmeze! Era duminica seara.
De garda, era domnul doctor Marian Burcea! Un om si un medic extraordinar! Ne-a ajutat foarte mult! Cu toate ca mi-a dat cea mai groaznica veste din lume! (PLANGE!). Dar a fost un domn, un om cu suflet, inainte de a fi medic!
L-a consultat pe Ianis cu atentie! In cele din urma, ne-a luat pe amandoi si ne-a condus in cabinetul doamnei doctor Monica Pop.
- Mda, nu stiu… deci, nu stiu. E urat ochiul lui, nu stiu ce sa spun: parca n-ar fi conjunctivita!
![]( "ianis 3")
Vorbeau asa, intre ei.
Mi-am zis in gand: bine, hai ca este altceva!
I-au administrat perfuzii si au aruncat tratamentul cu care am venit de la Pitesti.
- Arunca prostiile astea, ca nu se pune asa ceva la un copil cu afectiunea asta la ochi!
A venit si dimineata de luni. Noaptea de duminica trecuse foarte greu. Eram foarte emotionata si foarte stresata! Nu vroiam decat sa i se administreze tratamentul si ochiul lui sa se faca bine! O doamna asistenta mi-a spus sa nu-i dau sa manance, ca urmeaza un control, un fund de ochi, care se face sub anestezie.
L-au luat pe Ianis si l-au dus in sala de operatie! Ma rugam:
- Doamne, sa fie bine, Doamne, te rog! Te rog, Doamne!
Dupa nici cinci minute, doamna asistenta a iesit cu el si mi l-a pus in brate! Era asa, lesinat, sub efectul anesteziei! Medicii erau agitati! Dar nimeni nu-mi spunea nimic! Cum as putea vreodata sa uit momentul acela?
Domnul doctor mi-a spus sa-l urmez:
- Vino cu el! Hai, vino cu el, vino cu el, am zis!
M-am speriat si mai tare! Dar, oricum, in toata sperietura aceea, nu m-am gandit ca ar putea fi ceva rau!
- Hai, vino cu el, ca trebuie sa-i mai facem o radiografie !
Nu stiu cum am coborat scarile si am ajuns la Radiologie. Au dat un pacient adult la o parte, spunandu-i:
- Haideti repede, ca este o urgenta!
Copilul meu, of, Doamne, bineinteles, tipa, urla! In timpul radiografiei, am asistat neputincioasa la comentariile medicilor:
- Uite! E o carne crescuta! I-a uite, dom’ne, e o carne crescuta!
Nu! Nu m-am gandit, chiar nu m-am gandit! Ca doar stiam ca o carne crescuta aiurea inseamna tumora! Dar nu m-am gandit! Si tot nu-mi spunea nimeni nimic!
…
Mamica plange, plange intruna. Camera video nu mai exista, eu nu mai exist. Nu mai exista decat momentul dureros pe care il rememoreaza!!
…
- Domnule doctor, e grav?
- Dar, uita-te si tu!
![]( "ianis 5")
Dar, parca nu vorbea cu mine!
I-au facut o radiografie si la celalalt ochisor.
- Ia, uite, si aici! Parca e ceva si aici, nu…, nu stiu!
Eu tot nu intelegeam despre ce vorbesc medicii! Nu mai gandeam si, probabil, nici nu mai reactionam corect.
- Mergeti sus, in salon! Vorbim acolo, mi-a spus domnul doctor.
- Dar, domnul doctor, ce are Ianis? Ce se intampla? E grav?
Se pregatea sa intre in biroul dansului. Simteam ca inca nu vrea sa-mi spuna. Inainte sa inchida usa, s-a intors si mi-a spus:
- Da, e grav! Foarte grav! Are o tumoare la ochisor, mamica! Trebuie sa-i scoatem ochiul!
Si-am zis ca mor! Am ramas traznita in fata acelui om! Eram cu copilul in brate! Singura. Sotul meu era acasa! Urma sa vina la noi in cursul dupa-amiezii. L-am sunat, fara sa ma gandesc si fara sa-mi revin din suferinta aceea crunta, sa-i spun ca baietelul nostru are o tumora la ochi! Nu m-am gandit la el, la reactia lui! A tipat ceva in telefon si a inceput sa planga in hohote! Ca si mine! A venit intr-un suflet, la Bucuresti, sa fie langa noi!
Nu stiu.
(Plange …)
Ziua aceea si urmatoarele, pana in ziua de astazi, se implinesc cinci luni si cinci zile, de cand am aflat, au fost cele mai groaznice zile din viata noastra! Si sunt! Nu dorim nimanui de pe pamantul acesta sa traiasca asa ceva! Sa treaca prin asa ceva!
(plange si tot plange…)
De atunci, a inceput cosmarul. In primele zile, plangeam cu copilul in brate, pe scarile spitalului ! Plangeam, pur si simplu urlam, fara sa tin cont ca trec pe langa mine oameni, medici si pacienti!
- Mamica, mi-a zis domnul doctor, ii scoatem ochisorul! Pe celalalt, il salvam in Germania. Nu stiu. Stati linistita! E grav, dar avem o sansa in Germania! La noi, nu se poate face nimic! Poate in zece ani, de aici inainte! Aparatura lor nu o avem si noi, din pacate! Acum, va trimit sa faceti un RMN cerebral, sa nu fie si ceva la creier.
Adica, insemna ca puiul meu sa nu mai aiba mult de trait, daca s-ar fi descoperit ceva la creier?
![]( "ianis 7")
La ochiul drept era o tumora de 7/8/9 mm. La ochiul stang, una foarte mica: 2/3 mm.
Ne-am internat la IOB, la sectia de oncologie pediatrica. Ne-a preluat doamna prof. doctor Monica Dragomir. Am inceput chimioterapia. Era 5 iulie 2012.
In prima zi in care i-a pus branula si i-au administrat citostaticul, eram, nici nu stiu, eram terminata! Ma rugam din tot sufletul sa fie bine! Tratamentul in sine ma ingrozea! El era si este o farama de omulet! Cum sa-i reziste organismul? Ma intrebam tot timpul: ce se va intampla cu copilul meu?
In schimb, el, mititelul, in afara de faptul ca trebuia tinut in pat, cu perfuzie, 24 de ore din 24, timp de 3 zile, era vesel, radea si se juca.
Cand veneau asistente sau medici si-i faceau ceva, plangea pe moment, apoi, imediat, se linistea si incepea sa rada.
- Esti un copil destept, ii spunea doamna doctor Dragomir, stii cand sa plangi. Daca esti lasat in pace, razi!
Alimentatia principala era laptele matern. Imi spusese doamna doctor:
- Mamica, ai grija de laptele tau! E sfant pentru Ianis!
Ma rugam:
- Doamne, macar laptele lasa-i-l! Ca sa-i fie bine! I-am transmis anticorpii mei. Inghiteam mancarea cu apa, fortat.
La inceputul lunii noiembrie, incheiasem ciclul de citostatice. Ianis, spre uimirea medicilor, dar si a noastra, a raspuns foarte bine la tratament.
Acum, nu stiu ce se va mai intampla. Ce tip de tratament va mai urma: radioterapie, laserterapie sau in continuare, chimioterapie.
Prima data, am ajuns la Berlin pe 9 noiembrie. Ianis era racit, asa ca am facut drumul degeaba. Medicii nu i-au putut face nimic. Noi, de frica sa nu pierdem programarea, nu ne-am mai gandit la detalii. Am revenit la clinica Charite, pe 26 noiembrie. Cu toata speranta din lume! Speram, ooh, Doamne, cat speram la o veste buna, aceea ca nu-i va scoate ochiul drept!
(…)
Inainte sa fie anesteziat, doamna translator Carmen i-a dat o iconita cu Sfantul Nectarie, vindecatorul de cancer! A luat-o din mana doamnei si si-a facut cruce, asa cum s-a priceput, intr-un arc de cerc, apoi a dus iconita la buze si a sarutat-o! Am ramas toti inmarmuriti! Nu i-a spus nimeni ce sa faca! O doamna asistenta a vrut sa-i ia, apoi, iconita din mana si sa ne-o dea noua. A inceput sa tipe, intinzand, in acelasi timp, manuta dupa ea. Doamna Carmen a rugat-o in germana pe doamna asistenta sa i-o puna sub perna sau langa el. Ianis parca a inteles ce a spus doamna Carmen si s-a linistit. Cand a iesit din sala de investigatii, intr-adevar, avea iconita sub perna.
Domnul doctor chirurg oftalmolog nici nu a adus in discutie ochiul drept. Mi-a explicat ca nu au ce sa-i mai faca.
- Are retina dezlipita, are o consistenta mai moale, oricum el nu vede, este un ochi orb! Trebuie sa indepartam riscul extinderii cancerului!
Parca auzeam prima data despre asta! Imi tremurau picioarele, nici nu-l mai auzeam. Urma ca ochiul sa fie excizat si inlocuit cu o proteza fixata in muschiul ochiului.
Operatia va costa 4400 de euro, la care se va mai adauga costul protezei provizorii. Spun „provizorie”, pentru ca va fi schimbata. La inceput, din 3 in 3 luni, apoi, din sase in sale luni, fiind in crestere. Operatia asta trebuie facuta urgent, pentru a nu fi si mai mult afectat ochiul stang. In urma chimioterapiei, tumora din ochiul stang, se calcifiase. Acuitatea vizuala a fost afectata, dar, totusi, vede. Din pacate, costul operatiei nu este decontat de CNAS.
(…)
Nu stiu cum o sa fie in momentul operatiei! Acum, cand il vad si ma uit la el… oooof!
Cand doarme, ii mangai ochisorul (PLANGE), si-i spun: nu va mai fi aici! Asa cum era, bolnav, era ochisorul lui! In momentul in care o sa-l dau intreg si ei o sa mi-l dea cu o gaura in loc de ochi! Nu, nu stiu cum o sa fac! Ma rog la Dumnezeu sa-i dea lui putere si mie! Si noua, tuturor, pentru ca toti avem nevoie de putere de la Dumnezeu. Ma rog ca durerea dupa operatie sa nu fie atat de mare! Sa reziste ! Nu stiu ce o sa fac, in momentul in care o sa-l vad, nu-mi imaginez, e groaznic! Dar, trebuie sa fim tari, pentru ochisorul celalalt!
(…)
Trebuie sa scape, da, trebuie sa scape de cancerul asta care te mananca pe dinauntru! PLANGE! La suprafata esti frumos si… si arati bine, iar pe dinauntru esti mancat! Cancerul e o boala la care nu m-am gandit!
Ne-am rugat la Dumnezeu pentru un copil sanatos! Nu frumos! Si am crezut ca ni l-a dat sanatos!
Nu, n-am fost pregatiti si cred ca niciodata un parinte nu este pregatit sa auda asa ceva si sa traiasca asa ceva!
Ianis, pot sa va spun ca este un copil iubit de toata lumea! Pentru ca el iubeste pe toata lumea! Rade cu toata lumea si merge in brate la toata lumea!
In spitalul oncologic, plangea cand vedea foaia de observatie! Plangea si cand ne apropiam de usa frumos colorata, de la sala de tratamente! Toti copiii plang! Cand vad acele acelea care le nimicesc piciorusele si manutele! Ianis, plangea acolo, pana ramanea fara respiratie! Fiind foarte mic, nu i se gaseau venele! Il tineam strans in brate, iar el ma striga: mama, mama, mama! Ca de aceea a si inceput sa vorbeasca! Sa strige dupa mine, sa-l salvez! Striga si ma tragea de haine, sa-l iau de acolo! Si eu trebuia sa-l tin! Cum sa-i spui unui copil mic care este intepat si tot intepat: stai cuminte! Ai rabdare, ca te intepam ca sa-ti fie bine! La un moment dat, doamnele asistente se opreau, de mila lui, erau si ele mame.
- Nu! E prea mult! Sa incercam mai tarziu, sa se mai linisteasca!
(…)
Oricum, e groaznic fiecare moment, de atunci!
Acum, cand il vad ca rade si el nu stie ce i se intampla, cateodata, in loc sa ma bucur ca rade, eu plang si-l iau in brate si-l strang la piept si-i cant cu lacrimi si el nu stie ! Rade, ca ma joc cu el! (PLANGE)
Sunt momente pe care numai noi doi le traim aici, in timp ce doarme.
Oricum, Dumnezeu trebuie sa ne ajute! E speranta noastra!
Sa le lumineze Dumnezeu mintile doctorilor, sa faca ce e bine pentru Ianis, nu ce vreau eu sau ce e bine pentru mine! Ce e bine pentru el, pentru sanatatea lui, pentru vederea lui, pentru viata lui! (PLANGE).
Sa-i dea Dumnezeu, asa o putere! Sa treaca prin toate cu bine!
Nu stim cum o sa facem rost de bani! Pur si simplu, nu stiu.
Nu mai avem nici o posibilitate financiara.
Adica, cum? Eu sunt asistent personal acum. Si n-am vrut sa fiu! Vroiam sa merg la serviciu si sa fim o familie normala! Nu asistentul personal pentru copilul meu bolnav, care are grad de handicap grav! La inceput nici n-am vrut sa merg sa-i scot certificatul asta! Am zis: nu, e o greseala, copilul meu se va face bine! N-am cum sa-i fac copilului meu certificat de handicap! Se va face bine!
Si nu a fost ca mine.
Medicii germani ne-au spus ca, la inceput, trebuie sa mergem la control in fiecare luna! Apoi, din trei in trei luni si… din sase in sase luni! N-au luat nici o decizie in privinta ochiului cu care vede inca! Nu indraznesc sa intervina, ca sa ii pastreze vederea asa cum e acum.
Nici nu stiu cum sa ma gandesc pe termen lung!
In momentul in care l-am nascut, imi imaginam cum o sa alerge prin casa, cum o sa se joace, cum o sa mearga la scoala, deja ii facusem planuri! Cu cine va merge la scoala, cine il va duce… iar acum… ne gandim ce… facem. Nici nu ma mai pot gandi la scoala sau la gradinita!
Nici nu vreau sa ma gandesc ca Ianis va ramane fara ochisor! Sau ca va ramane orb! (PLANGE!).
Speram ca va fi bine cu ochiul stang! Trebuie sa fie bine! Indiferent cum! Doar Dumnezeu stie ce are pentru el!
![]( "ianis 4")
Am face orice! Nici eu nu stiu ce, dar am face orice ca sa-i salvam viata! Trebuie sa avem grija ca tumora sa nu ajunga la creier, prin nervul optic!
Nu stiu (PLANGE), nu stiu cum vom trece peste… daca va trebui… nici nu vreau sa ma gandesc, nici nu vreau sa spun „poate” ! Sa-i scoata si celalalt ochisor!? Nu ne gandim, nici nu vreau sa ma gandesc! Nu stiu, cred ca e groaznic! Sper din tot sufletul sa nu ajungem „acolo”!
Dar, daca trebuie sa-i facem… ca sa-i salvam viata, o vom face! Noi luam decizia asta!
Chiar daca va fi orb, va fi cu noi! PLANGE.
Vom avea grija de el!
Poate ca Dumnezeu ne pune la incercare.
Se spune ca Dumnezeu nu da mai mult decat poti duce! Adica, putem duce! Nu stiu de ce nu mie, ci lui! Am zis: Doamne, eu mi-am trait viata! Mi-am vazut mama, mi-am vazut copilul, mi-am vazut sotul, mi-am trait viata! Am 30 de ani! Nu-mi mai trebuie! Imi dadea mie si, stiti, eu o duceam mai altfel! Stiam ca ramane el! Are o viata de trait! Abia s-a nascut! Daca as putea sa fac un targ cu Dumnezeu, i-as spune: dar, Doamne, da-mi mie ce e mai groaznic, sa duc durerile cele mai groaznice de pe pamantul asta! Numai el sa fie bine! Dar nu se poate! Nu facem un targ cu Dumnezeu!
(…)
Ce-ar mai fi de spus. Nimic. Nimic din ceea ce ar putea sa schimbe ceva, in acest moment existential.
Un copil, cu tot cu inocenta lui, are nevoie de ajutorul nostru. De un gand de bine si de vindecare, de 10 lei marunti, dar speciali pentru noi, pentru vindecarea lui Ianis.
Salvam un copil! Atat.
UPDATE:
![]( "Ianis")
La cateva zile dupa filmare, Ianis a sjuns in Germania, la Charite si a fost operat. Ochiul drept a fost scos. Nu mai este.
A iesit din sala de operatie plangand. Mama l-a luat in brate si l-a asezat la sanul ei. Ochiul „operat” era acoperit de bandaj!
- Marele soc a fost a doua zi, cand medicul, in prezenta noastra, i-a dat jos bandajul. O bila transparenta acoperea golul. I-au pus un unguent si niste picaturi.
Ianis nu si-a dus nici o clipa mana la „ochiul” drept. Doar un copilas, intr-un supermarket, si-a intrebat mama, vazandu-i ochiul bandajat al lui Ianis:
- Mami, copilul asta nu mai are un ochi?
- Nu, cum sa nu-l mai aiba. S-a lovit!
A fost un alt moment greu pentru parinti. Un alt moment greu dintre atatea care au fost si care, probabil, ca vor mai veni.
Daca inocenta ar putea sa vindece boala aceasta perfida, atunci n-ar mai exista copii bolnavi de cancer!
Si totusi, daca ma gandesc bine, poate ca o vindeca… uneori. Cum altfel? Exista, in lumea asta, si copii care s-au vindecat de cancer. Desi, ne este la indemana sa spunem: da, tratamentul si-a facut efectul!
Toata pretuirea si recunostinta noastra:
- Voua, romanilor de pretutindeni! Voua OAMENILOR cu un suflet cat CERUL!
- Mihaelei Barzila (ANTENA3), Ingerul Lui Alex in campania VREAU SA AJUT si al multor alti copii din campania aceasta.
- Doamnei conf. Dr. Monica Dragomir, medic oncolog pediatru, pentru ca a crezut si crede in vindecarea lui Ianis. Pentru ca a pus déjà o piatra la temelia viitorului lui implinit.
- Domnului doctor primar oftalmolog Marian Burcea, pentru ca a fost tot un Inger, pentru acest copil al nostru ! Pentru ca «a fost mai intai OM, si mai apoi, medic»!
- Oanei Stancu, Alinei Vasea, domnului Manescu, pentru ca SUNT si FAC ceea ce fac pentru Ianis. Pentru ca au decis ca, in viata, o mana intinsa unui copil care sufera, ajunge pana la Dumnezeu si se intoarce LUMINA!
2 euro, 10 lei. Atat. Sms simplu, fara text.
Sa nu oferiti cei doi euro altfel decat cu speranta si cu bucurie! Cu compasiune, adica cu iubire!
Dana Dumitra Dumitrache
dana.dumitrache@antenagroup.ro
Telefon: 021 20 30 246
Ianis va este recunoscator pentru cei 2 Euro donati prin sms trimis la 848 (numar gratuit) in retelele VODAFONE, ORANGE SI COSMOTE (le multumim ca sunt alalturi de noi in Campania aceasta),
De asemenea, puteti dona (Alex va multumeste si pentru acest gest minunat) prin Romtelecom, formand :
0 900 900 301- 10 euro/apel
0 900 900 303 – 3 euro/apel
0 900 900 305 – 5 euro/apel
*Nu se percepe TVA.
Prin PayPal (pentru romanii din strainatate). Mentionati numele copilului.
Sau direct, in contul Fundatiei Mereu Aproape, cu mentiunea “pentru Neagoe Ianis Andrei”
CIF 18212553:
în lei: RO 05 BRDE 450 SV 0729 533 4500,
în Euro: RO 31 BRDE 450 SV 2376 153 4500
deschise la BRD GSG SMCC, cod SWIFT BRDEROBU
Nu sunt o fatalista, dar cred in intamplare sau, mai degraba, in sincronicitate! Deseori le spun apropiatilor mei „momentul ne gaseste pe noi, nu invers”.
Catalin a venit la mine si m-a intrebat, incet, ce are Rebeca! Ii observasem dimensiunea obrazului drept si in prima faza am crezut ca e o tumora de tesut moale si i-am spus ce banuiesc! Mai ca nu ma podidise plansul!
Primele doua luni petrecute in familie, au fost de acomodare! Rebeca era (si este!) extrem de activa: si-a tinut capul la o saptamana dupa nastere, se rostogolea voluntar la nici doua saptamani de viata, tipa sau plangea deseori, din pricini cunoscute (colici) sau nu (proteste!).
- Cei de la Budimex, ne-au trimis sa facem un RMN. Ne-au spus ca inca nu stiu despre ce este vorba in zona inflamata. Abia dupa ce vor studia RMN-ul vor putea concluziona. In doar trei zile, umflatura se dublase si a acoperit toata zona de la ureche la laringe.
In general, tratamentul (nici unul dintre tratamente nu este aprobat de US „Food and Drug Administration”, de exemplu), include, printre altele, laserterapie si terapie chirurgicala.
Rebeca are acum 4 luni. Este inca un bebelus si orice tratament oral implica riscuri, adica efecte adverse. Medicii nostri romani, de regula, minimalizeaza cat pot aceste riscuri, din obisnuinta de a nu stresa in plus parintele. Personal, am cunoscut acum o parte a echipei de medici pediatri de la Budimex si sunt mandra, sincer, ca avem astfel de profesionisti, atat de bine pregatiti si atat de mult OAMENI!
